Acum exact un an... ajungeam la spital... la urgente...
Minunea mea nu mai era... copilul meu nu mai traia... doctorii mi-au spus ca e bine... ca nu risc sa pierd sarcina... dar peste 5 ore... s-a dus...
Nu am cui sa imi plang durerea astazi...
Asa ca scriu aici putin, oricum nu citeste nimeni... deci sigur nu deranjez pe nimeni cu tristetea mea...
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
- Alma Gi
- Optimista... Fericita ca-s iubita! Astept insa pe cineva anume... Poate anul acesta? Sper.
S-ar putea sa va placa si...
Share it
Recent Comments
LinkWithin
ba te citeste cineva. si te intelege. si te imbratiseaza. si se roaga pentru ingerasul tau. si pentru tine - sa ii faci fratiori si surioare.
RăspundeţiŞtergereeu chiar te inteleg si sunt aici...de ce crezi ca tristetea e deranjanta?
RăspundeţiŞtergeremultumesc.
RăspundeţiŞtergerefiecare le stie pe ale lui... fiecare are probleme... si nu prea mai e dispus sa accepte si tristetile altcuiva. mi s-a spus ca asa a fost sa fie... si ca e timpul sa uit...
nu pot. si nici nu vreau. copilasul meu avea aproape 17 saptamani... avea format tot ce ii trebuia. nu am vazut nimic mai frumos ca el.
iar lumea imi zice sa incerc sa uit...
asa ca am ales sa nu ma mai vada nimeni trista.
la un an, am scris aici... e mai mult pentru mine, decat pentru altcineva.
Cat de bine iti cunosc zbaterea... De cate ori am simtit si eu durerea asta care nu te lasa sa te bucuri de ceea ce traiesti. De ce sa nu te vada nimeni trista? Si eu m-am ascuns in spatele unei masti cu zambet fals, dar numai sufletul meu stie cata suferinta e in el. Acum si eu, ca si tine probabil voi reusi sa-mi gasesc linistea doar cand voi tine copilul meu in brate. Te pup si-ti doresc sa-ti gasesti pacea.
RăspundeţiŞtergeresi eu citesc...Sa-ti gasesti linistea si sa zambesti din nou!
RăspundeţiŞtergere