Despre viata Sfantului Atanasie Patelarie - 2

"[...]Dorea sa astepte aici sosirea primaverii, ca sa revina acasa. Dumnezeu i-a dat insa tainic un semn ca sfarsitul calatoriei vietii sale era aproape. De aceea, cand egumenul manastirii, Petroniu, s-a apropiat sa primeasca binecuvantarea patriarhului, Sfintitul Atanasie i-a spus: "Sufletul meu doreste ca in aceasta manastire sa fie inmormantat pacatosul meu trup." Avea varsta de 74 de ani. [...]dupa dorinta ultima a evlaviosului arhiereu, au savarsit indatinata slujba de prohobire a cinstitului vladica. Apoi, invesmantat cu toate odajdiile patriarhicesti, cu carja arhiereasca in mana si asezat pe tron, a fost pogorat intr-un mormant sapat sub soleea bisericii, in fata Sfantului Altar. Prin randuiala lui Dumnezeu care-Si cunoaste vasele Sale prea alese, trupul ostenit de privegheri al slavitului patriarh Atanasie s-a proslavit prin nepruteziciune. [...]s-a facut slujba de priveghere toata noaptea; a doua zi, mormantul a fost deschis si, o, minune: trupul Sfantului Atanasie se afla intreg si neputrezit (doar la mana cu care tinea carja, lipseau doua sau trei degete), asa cum fusese ingropat cu opt ani in urma, raspandind miros inmiresmat. Vesmantul sfintit putrezise si cazuse de pe trupul sau; jiltul arhieresc era si el risipit prin putreziciune. Sfintele moaste au fost asezate cu mare cinste si evlavie in partea dreapta a bisericii, in ziua de 1 februarie 1662, iar pomenirea lui intre sfinti s-a hotarat a se face in fiecare an, la 2 mai, ziua cinstirii Sfantului Atanasie cel Mare.[...]"