Prima zi de scoala a finutului meu

Astazi, 14 septembrie este prima zi de scoala a finutului meu, Radu Andrei.

Ar fi trebuit sa fie o zi speciala, frumoasa de care sa isi aminteasca multi ani de acum incolo.
Insa... din pacate, cred ca el si colegii lui nu or sa aiba cine stie ce amintiri frumoase.
Scoala "Grigore Moisil", nr. 38 din Galati intra in renovare totala abia de acum incolo.
Ce or fi gandit "oamenii mari"? Ca asa e mai bine pentru copii, nu?
Astfel ca astazi, elevii au fost intampinati de sali de clasa goale, anoste si triste, cu gratii si plasa de sarma la geamuri in loc de perdele, cu 4 domni care s-au gandit ei ca e bine sa scoata din clasa dulapul, chiar in timp ce doamna invatatoare isi cunostea noua generatie de scolarei.
Festivitatea de deschidere a anului scolar a fost una pe masura aspectului scolii: deplorabila.
Scurta, mai mult ghiceai ce se vorbeste in microfon decat sa auzi... Parintii care isi insoteau copii, aveau multe lucruri interesante de discutat intre ei... mai putin sa asculte ce spuneau profesorii.
Pacat!
Imi aduc aminte si acum, dupa mai bine 25 de ani, cum a fost la prima mea zi de scoala, la festivitatea de deschidere a anului scolar. Superb, eram atat de fermecata de tot ce ni se desfasura in fata ochilor: culoarul plin de flori de la intrarea in scoala pana la clase, desenele minunate cu care erau animati peretii peste tot unde imi intoarceam ochii mari si curiosi, cartile colorate ce ne asteptau pe bancile acoperite cu fete de banca curate si apretate, ecusonul cu numele si clasa - de care eram atat de mandri.
Copiii de la scoala nr. 38 nu isi vor aminti asa ceva. Pacat.
Sa le fie rusine domnilor care au hotarat ca lucrurile sa se desfasoare astfel, desi au avut la dispozitie o vara intreaga, timp in care ar fi putut renova si ras-renova scoala. Ca de obicei, raspunsul a fost ca abia acum au primit fondurile. Rusine!