miercuri, 16 decembrie 2009

Jurnal de iarna decembrie 2009

La Galati nu stiu daca exista un departament care sa se ocupe de buna functionalitate a drumurilor. In zona postei din M19, incepand de la coltul strazii Stadionului pana la capatul tramvaiului, si chiar spre iesire la Braila, singurul drum pe care il vezi facut este cel calcat de vehicule... Oamenii vorbesc ca doar dimineata a trecut un buldozer cu lama montata in fata. Apoi nimic. Masini echipate cu lanturi patineaza minute in sir si fara ajutorul oamenilor care sa le impinga, nu se pot misca din loc. Ce sa mai spun despre cei care nu au masinile echipate si pregatite de iarna?

Sunt si multe masini abandonate in locuri care fac si mai greoaie circulatia, unele masini lasate cu intentie, altele de nevoie. Insa nu s-a facut nici un efort pentru a nu bloca si mai mult.

Oameni saritori la nevoie, desi nu se cunosc intre ei si poate nu se vor mai intalni niciodata, sar si se ajuta intre ei.

Dar sunt si oameni care trec nepasatori si rad si fac glume pe seama vreunui sofer blocat pe gheata.

Dar si mai rau, sunt multi barbati care sunt nervosi si cred ca sunt singurii necajiti pe lumea asta, si se iau la cearta cu altii pe strada, si vorbesc urat, arunca injurii... Cata sila am pentru astfel de oameni!

A, si am auzit o discutie intre doi indivizi... Se plangeau unul altuia ca au datorii mari si ca salariul le este mic luna asta... dar ca ce mai aveau maruntis prin buzunar sa mearga la un bar sa serveasca o tarie... Dumnezeule, cum oare isi gasesc mereu bani pentru bautura si tigari, iar pentru o paine merg sa se imprumute...

Sunt ani buni de cand nu am mai vazut asa caderi mari de zapada si viscol atat de puternic. Vorbesc batranii la tara ca nu a mai fost iarna asa dura de cativa ani... si ei au deja o varsta respectabila.
Sunt un pic socata si nu pentru ca a nins mult sau pentru ca bate vantul cu mai bine de 50 km la ora... Sunt socata pentru ca nu pot sa inteleg si nici sa accept faptul ca se poate intampla asa ceva la oras, in plin mileniu nou.

Autoritatile galatene DORM sau ce?

Iar in tara situatia este la fel de grava ca la Galati.

Sotul meu nu a ajuns acasa nici acum... si e plecat de marti dimineata de la ora 3. Deja sunt 40 de ore de cand a plecat de acasa si mai bine de 30 de ore de cand a inceput calvarul alb pentru soferi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Fotografia mea
Optimista... Fericita ca-s iubita! Astept insa pe cineva anume... Poate anul acesta? Sper.

S-ar putea sa va placa si...

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails