Oameni care traiesc frumos - Andreea si Cutia taranului

Sunt momente in viata, cand privesti la ceva si iti spui ca tu nu vei face niciodata acest lucru.

M-am nascut la oras si am crescut intr-un apartament mic, de bloc. Nu am avut privilegiul de a avea rude, undeva la aer curat - la tara, departe de poluarea orasului, in bataia vantului, pe camp, pe deal, pe malul unei ape. Nu am cunoscut niciodata bucuria de a merge in vacante la bunici si pastrez in suflet aceasta lipsa. Am cunoscut multi copii, care odata cu sosirea mult asteptatelor vacante, plecau fericiti spre locuri libere, curate, asteptandu-i sa zburde si sa descopere singuri viata la tara.

Si cu toate acestea, desi e normal ca in copilarie sa crezi ca viata la tara e numai joaca si libertate fara parinti alaturi, care sa te bata la cap mereu cu ce ai voie si ce nu ai voie sa faci... acolo, pe dealuri unde doar vantul iti dirijeaza vointa... ei bine, la tara e munca serioasa. Altfel nu ai cum sa traiesti. Cumva e pretul platit pentru binecuvantarile naturii, pamantului...

Lucrul la tara, la pamant... Minunati cei care o fac...

Nu am dat cu sapa, decat poate in "joaca", pe portiuni mici de pamant... nu mi-am murdarit mainile de pamant fertil, decat poate in "joaca" cu cateva flori... tin minte totusi ca am semanat candva niste porumb, dar nu l-am ingrijit eu apoi... dar tin minte bucuria cand am mancat porumb fiert - semanat de mine :). Si totusi, am gandit ca niciodata nu voi mai face astfel de munca, credeam ca nu e pentru mine... Apoi viata mi-a dat dreptate, caci m-a purtat pe un drum total diferit de ce inseamna munca pamantului.

Dar, cum nu se poate sa raman copil pentru totdeauna...

Sunt putini ani de cand, impreuna cu sotul meu, visam la un petec de pamant al nostru, cu o casuta mica dar primitoare. Visul acesta - mai mult pentru mine - sotul meu fiind la extrema cealalta, nascut si crescut la tara, ei bine, visul acesta mi-a fost hranit si de unele persoane dragi din viata mea. O astfel de persoana, este Andreea Luncasu. Am cunoscut-o intai virtual, pe un forum pentru copii, apoi personal, ea calatorind din Israel in Romania, eu gazduind-o pentru cateva zile. Andreea este genul de persoana pe care o cunosti si iti ramane in suflet pentru totdeauna. Nu o iubesti pentru lucrurile de zi cu zi specifice unei prietenii stranse sau mai putin stranse. Dar o iubesti imediat ce o asculti si o cunosti. Andreea face bine sufletului, iti da incredere in tine, te determina sa vrei mereu mai mult de la tine, sa te dezvolti, sa cresti...
Cand, astazi, orice roman isi doreste sa plece din tara lui din diferite motive, Andreea si sotul ei israelian, au ales sa se stabileasca in Romania - tara din care romanul vrea sa plece. Eu l-am considerat initial un act de curaj si un timp am cautat sa ii inteleg de ce au ales sa traiasca aici. Astazi, nu pretind ca am inteles exact, dar am gasit motive pentru care sa nu ma mai intreb de ce.

Ei locuiesc la TARA. I-am urmarit cum s-au instalat in locul pe care il numesc acum ACASA. Nu am decat admiratie pentru ei.
Si cum de la Andreea nu te poti astepta la lucruri banale, comune, a fost o chestiune de timp pana sa vina cu un proiect minunat.

Si am avut dreptate, caci a pus bazele unui proiect despre care am certitudinea ca va fi un succes - CUTIA TARANULUI.

In Romania, poate ca lucrurile merg mai incet decat prin alte parti ale lumii, dar... merg sigur.

Cei care cred in propunerea Andreei - CUTIA TARANULUI - Proaspat si direct de la taran pana la tine acasa, au facut deja cunoscut romanilor acest minunat proiect.

Oricine doreste sa se convinga, o poate face aici Legume proaspete, ouă şi carne de la ţară, direct la uşa clientului, dar si aici O cutie mare, cu produse proaspete

Candva, cat de curand va fi posibil, imi doresc sa primesc o astfel de cutie si eu, direct de la un taran vrednic din judetul unde locuiesc.