Cei ce au fost si au ales sa nu mai fie...


Viata isi toarce firul ei, dureros de incapatanata... Nastere, apoi moarte... E trist cand cineva nu mai gaseste pentru ce sa traiasca. Asa a fost si pentru Doru; l-am cunoscut acum ani si ani, la petrecerea mea de majorat; a venit impreuna cu o colega de scoala... Mai tarziu, l-am revazut ca si sotul unei alte colege, de data aceasta de serviciu. Stiam despre el ce povestea sotia lui. Drumurile au fost apoi altele pentru colega mea, ea angajandu-se la o alta companie. Stiam cat isi doreau un copil; stiam cat au luptat sa fie parinti... Undeva in povestea mea, ne-am intalnit amandoua la un spital - internate - ea era insarcinata in 8 saptamani si lupta impreuna cu doctorita ei sa duca sarcina pana la capat cu bine... In ziua cand ea s-a externat, i-am revazut impreuna... Mai tarziu, am revazut-o pe sotia lui si pe baietelul lor - un copil frumos si cuminte. Pe Doru, l-am revazut la stiri, unde spuneau ca a ales sa nu mai fie... Povesti de familie, cu necazuri si bucurii... Din pacate pentru el a fost mai mult necaz, de unde a si ales sa se duca inainte de vreme...
Drum bun, Doru.
Dumnezeu sa te ierte!