model

 

 

model

 

Eveniment important, astazi 20 Aprilie, anul Domnului 2012

Astazi, a primit Taina Sfantului Botez, nepotelul meu, Bogdan – Mihail.

Sa iti fie de bine botezul, pui mic si atat de dulce, sa fii sanatos, sa cresti mare si puternic, sa fii mereu inconjurat de oameni care te iubesc cu adevarat.

Iti doresc ca drumul in viata sa iti fie usor, lung si bogat cu lucruri bune, marete…

Noi – buni Ancuta, matusa Gina si unchiul sebi, te iubim foarte mult si iti dorim tot binele din lume.

Oameni care traiesc frumos - Andreea si Cutia taranului

Sunt momente in viata, cand privesti la ceva si iti spui ca tu nu vei face niciodata acest lucru.

M-am nascut la oras si am crescut intr-un apartament mic, de bloc. Nu am avut privilegiul de a avea rude, undeva la aer curat - la tara, departe de poluarea orasului, in bataia vantului, pe camp, pe deal, pe malul unei ape. Nu am cunoscut niciodata bucuria de a merge in vacante la bunici si pastrez in suflet aceasta lipsa. Am cunoscut multi copii, care odata cu sosirea mult asteptatelor vacante, plecau fericiti spre locuri libere, curate, asteptandu-i sa zburde si sa descopere singuri viata la tara.

Si cu toate acestea, desi e normal ca in copilarie sa crezi ca viata la tara e numai joaca si libertate fara parinti alaturi, care sa te bata la cap mereu cu ce ai voie si ce nu ai voie sa faci... acolo, pe dealuri unde doar vantul iti dirijeaza vointa... ei bine, la tara e munca serioasa. Altfel nu ai cum sa traiesti. Cumva e pretul platit pentru binecuvantarile naturii, pamantului...

Lucrul la tara, la pamant... Minunati cei care o fac...

Nu am dat cu sapa, decat poate in "joaca", pe portiuni mici de pamant... nu mi-am murdarit mainile de pamant fertil, decat poate in "joaca" cu cateva flori... tin minte totusi ca am semanat candva niste porumb, dar nu l-am ingrijit eu apoi... dar tin minte bucuria cand am mancat porumb fiert - semanat de mine :). Si totusi, am gandit ca niciodata nu voi mai face astfel de munca, credeam ca nu e pentru mine... Apoi viata mi-a dat dreptate, caci m-a purtat pe un drum total diferit de ce inseamna munca pamantului.

Dar, cum nu se poate sa raman copil pentru totdeauna...

Sunt putini ani de cand, impreuna cu sotul meu, visam la un petec de pamant al nostru, cu o casuta mica dar primitoare. Visul acesta - mai mult pentru mine - sotul meu fiind la extrema cealalta, nascut si crescut la tara, ei bine, visul acesta mi-a fost hranit si de unele persoane dragi din viata mea. O astfel de persoana, este Andreea Luncasu. Am cunoscut-o intai virtual, pe un forum pentru copii, apoi personal, ea calatorind din Israel in Romania, eu gazduind-o pentru cateva zile. Andreea este genul de persoana pe care o cunosti si iti ramane in suflet pentru totdeauna. Nu o iubesti pentru lucrurile de zi cu zi specifice unei prietenii stranse sau mai putin stranse. Dar o iubesti imediat ce o asculti si o cunosti. Andreea face bine sufletului, iti da incredere in tine, te determina sa vrei mereu mai mult de la tine, sa te dezvolti, sa cresti...
Cand, astazi, orice roman isi doreste sa plece din tara lui din diferite motive, Andreea si sotul ei israelian, au ales sa se stabileasca in Romania - tara din care romanul vrea sa plece. Eu l-am considerat initial un act de curaj si un timp am cautat sa ii inteleg de ce au ales sa traiasca aici. Astazi, nu pretind ca am inteles exact, dar am gasit motive pentru care sa nu ma mai intreb de ce.

Ei locuiesc la TARA. I-am urmarit cum s-au instalat in locul pe care il numesc acum ACASA. Nu am decat admiratie pentru ei.
Si cum de la Andreea nu te poti astepta la lucruri banale, comune, a fost o chestiune de timp pana sa vina cu un proiect minunat.

Si am avut dreptate, caci a pus bazele unui proiect despre care am certitudinea ca va fi un succes - CUTIA TARANULUI.

In Romania, poate ca lucrurile merg mai incet decat prin alte parti ale lumii, dar... merg sigur.

Cei care cred in propunerea Andreei - CUTIA TARANULUI - Proaspat si direct de la taran pana la tine acasa, au facut deja cunoscut romanilor acest minunat proiect.

Oricine doreste sa se convinga, o poate face aici Legume proaspete, ouă şi carne de la ţară, direct la uşa clientului, dar si aici O cutie mare, cu produse proaspete

Candva, cat de curand va fi posibil, imi doresc sa primesc o astfel de cutie si eu, direct de la un taran vrednic din judetul unde locuiesc.

model in gel

 

 

Gel pe unghie naturala

 

Model manichiura in gel

 

 

 

Model manichiura gel

 

Gel

 

Modele manichiura

 

 

Gel pe unghie naturala

"Cadoul din cutia de pantofi"

Cand ni se ofera posibilitatea sa facem o bucurie cuiva, cat timp stam sa punem in balanta daca sa facem acest lucru sau nu?

Am gasit pe faimosul Facebook, niste oameni absolut minunati, care m-au determinat sa cred ca nu toti oamenii sunt egoisti, sentiment care din pacate in ultimul an s-a accentuat.

Anul trecut, tot in aceasta frumoasa perioada a anului, am incercat sa vorbesc cu colegii mei de la serviciu sa organizam colectarea a catorva cadouri pe care sa le daruim unor copii fara “acasa”. Raspunsul a venit parca si mai socant, odata ce s-a repetat: "Dar ce? Mie imi da cineva ceva?"

Un timp nu am stiut ce sa raspund nici ce sa cred, neintelegand cum poate cineva sa gandeasca astfel. Si am renuntat, poate prea usor, stiu… Dar dezamagirea simtita atunci, m-a facut sa renunt.

Si totusi… Oameni minunati, cu dorinta de a darui bucurie celor mai putin norocosi, exista. Acestia sunt tu si el si ea… Cei care ofera un dar unui necunoscut si aduc zambet de bucurie pe chipul unui copil caruia i s-a furat sansa de a avea ceva, orice.

In mijlocul unor astfel de oameni am nimerit, aici, pe shoebox.ro

Si daca stai cateva minute sa citesti despre ei, tot e ceva. Poate chiar te vei convinge sa te alaturi lor.

Asa cum scrie si pe site-ul lor, ai nevoie de putina dragoste fata de semeni… restul vine de la sine…

Iar in prag de sarbatori, daruind bucurie, te vei simti m i n u n a t !

ROMANIA la 1 Decembrie, 2011

La Multi Ani, Romania! Iti doresc sa iti revii si de data aceasta, asa cum mereu ai reusit! Poate ca multi iti cam pizmuiesc prezentul, dar totul va trece si tu vei continua sa stralucesti falnic, asa cum de atatea ori ai reusit! Si iti mai doresc sa ai parte de romani harnici, cinstiti, cu mult mai toleranti decat suntem acum... iti doresc sa ai parte de schimbari in bine si pentru cei marunti si saraci, nu doar pentru cei ajunsi bine si avuti... Iti doresc ca frantuzul sa isi ceara public scuze pentru ofensele aduse! La fel iti doresc sa ti se ceara scuze si de catre insensibilul italian cantaret, pentru ca te-a tratat fara respect! Omul piere, dar tu - ROMANIA vei dainui in timp! iti doresc inca, sa ti se lase o mostenire demna de stralucirea ta, astfel ca sa nu mai fii batjocurita de nimeni, niciodata! LA MULTI ANI, ROMANIA MEA DRAGA!

Am fost anul acesta in concediu in Italia. Trei saptamani care mi s-au parut lungi si nesfarsite. Atunci am simtit abitir ce inseamna chemarea locului natal. Nu imi doream decat sa ajung acasa, in tara mea. Asa greu cum poate ca este, cu asa lipsa de civilizatie cum inca ma exista la noi, asa saracie si ignoranta cum din pacate gasesc prea des... si cate alte de rau si greu mai pot spune... aici e locul unde ma simt bine si fericita! La mine acasa, in tara mea - ROMANIA! Mi se umple sufletul de mandrie ca sunt aici! Si tare ma simt mandra, oridecateori un roman sau o romanca arata lumii intregi ca avem cu ce sa iesim in fata. In primul rand, trebuie ca noi romanii sa invatam sa ne apreciem mai mult, sa ne dorim sa scoatem chiar si din ceva rau sau prost, un lucru bun. Eu imi iubesc tara, sunt mandra ca sunt romanca si le doresc tuturor celor care fac orice ca sa o denigreze, sa le vina mintea la loc. Cei ce isi iubesc Romania, in ciuda vremurilor dificile si nemultumitoare, sa fie mandri de dragostea lor, caci ei fac tara asta sa dainuiasca si nu cei aflati de partea cealalta. LA MULTI ANI, ROMANIA!

Model

 

 

Niciodata sa nu se uite!

La 20 Februarie, in anul 1943, au fost bombardate Crotone, Napoli, Amantea, Palmi, Nicotera si Rosarno.

 

In Amantea, am avut sansa sa ajung.

Mai jos sunt fotografii ale unei case ce a fost bombardata la 20 februarie 1943. Acolo locuiau cateva familii.

Oficialii comunei au ridicat in 2005, in amintirea celor ucisi o placa memoriala.

Se poate vedea si varsta celor ucisi in bombardament… mare parte erau copii!

 

Sincer, am stat in fata ruinelor si imi imaginam copiii alergand, zgomotosi, veseli… Cum altfel poti sa iti imaginezi niste copii, adevarate minuni ale Domnului… Dar ce stiau ei? Ce ar fi putut ei face? Nu au avut nici o sansa… Fiinte nevinovate ucise pentru bunul plac al unor criminali.

Personal, locul mi s-a parut incarcat de un fel de energie… Fiori m-au trecut prin tot corpul… Am pastrat cu mine acea senzatie ciudata astfel ca si acum, privind aceste fotografii, ma incearca sentimente de revolta… Si nu reusesc sa inteleg DE CE…